Wildtrack
Invitaţi şi călătoriile lor
Propuneri de vacanţă
by Alin Totorean

India - Plasele de pescuit chinezeşti

           La primele ore ale fiecărei dimineţi, câte cinci oameni ce constituie o echipă, îşi dau întâlnire pe ţărmul Mării Laccadive, pe îngusta plajă din nordul localităţii Kochi. Nu pierd prea mult vremea cu poveşti şi trec la treabă.
           Una lângă alta, sunt înşirate 14 platforme cu plase de pescuit chinezeşti la care trudeşte câte o astfel de echipă.

Bijapur
deschide
           Introdus de către chinezi în secolul al XVI-lea, sistemul funcţionează într-un mod asemănător cu cel al unei fântâni cu cumpănă de la noi. Construcţia este realizată din lemn de tec şi este formată dintr-o platformă îngustă şi lungă de vreo 10 metri care este suspendată lângă mal, deasupra apei, şi pe care se sprijină un ansamblu de pârghii.


deschide
           Cei cinci bărbaţi lasă plasa în apă şi, după ce aşteaptă 5-10 minute, încep să tragă de frânghii. Pe post de contragreutăţi, câţiva bolovani echilibrează balanţa, făcând efortul ceva mai uşor. Un capăt coboară, iar celălalt se ridică, scoţând din apă plasa de 70-80 metri pătraţi. Peştii prinşi sunt mici (rareori depăşesc 30-40 cm în lungime), având cel mult un kilogram în greutate. Captura este completată de numeroşi crabi, dar şi de o serie de gunoaie aduse de curenţi.


deschide

           Am stat o săptămână printre aceşti pescari. M-am împrietenit cu cei dintr-o astfel de echipă. Ore întregi am tras de frânghii alături de ei, ridicând plasa din apă, cu speranţa unei capturi cât mai bogate. Dar, de cele mai multe ori, în afară de pungi de plastic, resturi vegetale şi alge, printre ochiurile plasei nu găseam nici măcar o... coadă de peşte.
           În acest fel seara, când peştele era vândut, se strângeau abia câteva zeci de rupii pentru fiecare om. Uneori, nici măcar atât. Şi toată această muncă se desfăşura sub un soare dogoritor ce încingea atmosfera la aproape 40 de grade (la umbră!) şi într-o umezeală insuportabilă a aerului. În cele câteva zile pe care le-am petrecut în regiune, hainele purtate şi aşternuturile de pat n-au fost niciodată uscate! Au rămas tot timpul jilave.
           Peste zi, pe malul apei, mai trec grupuri de turişti. Fac câteva fotografii şi pleacă mai departe. Nu conştientizează însă efortul pescarilor din Kochi. Şi nu apucă să cunoască nimic din bunătatea şi din omenia acestor oameni...