Invitaţi şi călătoriile lor
Propuneri de vacanţă
by Alin Totorean


           Cunoşteam Marocul de la televizor...
           Anual îl revedeam, prin intermediul imaginilor oferite din timpul Raliului Dakar. Aşa că, îmi spuneam că stiu cam ce ar trebui să-mi arate cadrul natural.
           Am aterizat la Casablanca, luând trenul spre Meknes. Şi mă uitam pe fereastra vagonului, oarecum contrariat – unde sunt acele peisaje mult aşteptate? Pentru moment îmi apăreau doar terenuri cultivate şi canale de irigaţii, plantaţii de măslini şi localităţi prospere...
           Spre bucuria mea, după vreo săptămână, situaţia s-a schimbat radical. Am trecut dincolo de munţii Atlas... şi peisajul a devenit cel căutat: întinderi aride ce duceau spre orizont, punctate pe alocuri de un mărăciniş stingher... dealuri tocite de vreme, cu pante inabordabile... văi adânci – adevărate canioane – ce-şi aduceau aminte de apă doar primăvara... şi nesfârşite „valuri” de nisip.
           Din loc în loc, pe lângă o „urmă” de apă, verdele curmalilor mai rupea gălbuiul atotprezent. Şi unde era apă, îşi duceau traiul şi marocanii. Am stat printre ei... şi la fel ca natura, şi oamenii locului erau altfel ca cei de dincolo de munţi... dinspre Atlantic.
           Am găsit o cu totul altă lume acolo... la „porţile” Saharei...