Wildtrack
Invitaţi şi călătoriile lor
Propuneri de vacanţă
by Alin Totorean


           Mongolia – înduioşătoare bunătate şi o natură uluitoare...
           Unul din lucrurile pe care nu le-am putut surprinde întrutotul în imagini, dar care îmi vine imediat în minte când mă gândesc la acele tărâmuri îndepărtate, este ospitalitatea oamenilor. Este cel mai impresionant aspect al călătoriei mele în Mongolia. Pentru locuitorii acestei ţări, ospitalitatea este o trăsătură generală... se manifestă şi între ei, nu doar faţă de străini.
           De îndată ce mă apropiam de vreo iurtă, mă şi pomeneam în calea mea, mereu la fel de plăcut impresionat, cu cei de-ai „casei”, cu bolul aburind cu suutei tsai (ceai mongol) şi cu farfuria cu aaruul (brânză uscată). Eram poftit înăuntru şi eram servit şi cu alte preparate, deşi chipul meu obosit şi înăsprit de drum ar fi putut ascunde, poate, un om cu rele intenţii. Nu de puţine ori insistau chiar să le fiu oaspete ceva mai mult. Nu puteam să fac asta de fiecare dată. Aveam un traseu şi un program de realizat şi îi părăseam uneori în grabă. La plecare mi se puneau în palme bucăţi de brânză sau carne uscată şi înţelegeam din privirile şi zâmbetul lor cald că îmi urează călătorie plăcută şi ferită de rele. Mi-am dat seama curând că gesturile lor sunt complet dezinteresate, că nu aşteaptă recompense materiale, şi mă îndepărtam, mereu, cu impresia unei bunătăti venite din adâncul sufletului.
           Noi i-am ştiut ca vajnici războinici ce au pustiit totul în cale. Eu i-am găsit în extrema cealaltă...